Inchisoarea sperantei

TwiAdmin Mesaje : 425 Data de inscriere : 30/05/2010

Personajele sunt:

Derek Stone
Inchisoarea sperantei Dimitri-Belikov-dimitri-belikov-17982711-300-289

Danielle LeClerque
Inchisoarea sperantei 165688_127776430620005_100001629452584_169998_569935_n

Dorian Stone

Inchisoarea sperantei Taylor_kitsch-x-men_origins_wolverine-1

Inceputul
-Esti o vrajitoare!a tipat el.O sa te fac sa suferi ,sa simti si tu ceea ce a simtit fratele meu din cauza ta.O sa ajungi sa ma implori sa te omor mai repede......dar nu iti voi face pe plac...ci o sa savurez fiecare lacrima pe care o vei varsa,mi-a zis culegand cu degetul o lacrima de-a mea de pe obraz.Dar vei plange cu lacrimi de
sange pentru vrajitoriile tale.Pentru fratele meu!a urlat el ,scuipand cuvintele in fata mea.
-Derek....Dorian nu a murit din cauza mea!Trebuie sa ma crezi!Era bolnav.Eu decat i-am alinat suferinta,i-am soptit printre lacrimile care nu incetau sa se opreasca.
-Minti!Nu incerca sa imi mai indrugi minciunile tale!Tu esti cea care l-a omorat !Tu si potiunile tale!Stiu ca i-ai dat sa bea din ierburile tale otravite si ca l-ai convins spunandu-i ca daca nu o face o sa moara.Si acum....acum zace la 2 metri sub pamant!Esti o criminala!
-Derek,te rog!Nu e...Dorian...
-Taci!Taci !Taci ,vrajitoareo!Nu-i pronunta numele!Nu vreau sa-i aud numele din gura gura celei care l-a ucis,din gura ta spurcata!Asa ca taci!
-Derek ,Dorian nu a murit....
-Ti-am zis sa taci!a urlat exact in fata mea si la nici un centimetru de capul meu ,a lovit peretele cu pumnul.
In ochii lui se citea o mare de ura indreptata care mine.
Ne-am privit in ochi timp de cateva secunde.Apoi parca amintindu-si totul,m-a apucat de maini ,strangandu-mi-le ca intr-o menghina.
Un zambet perfid i-am vazut pe fata inainte sa apuce cu mana libera funia aruncata pe masa de alaturi.
-Ce vrei sa faci?l-am intrebat desi eram sigura de intentiile lui.
-Tu ce crezi?Ca esti aici doar sa bem o ceasca de ceai?O sa ai parte derazbunarea mea ,pentru ceea ce i-ai facut lui Dorian.O sa ma implori sa iti dau lovitura finala -moartea.Dar inainte o sa suferi cum
nimeni nu a suferit pe acest pamant!a scuipat cuvintele in timp ce ma lega de tarusii pe care ii infipsese in pamant.
-Derek,ce vrei sa faci?Da-mi drumul.Nu esti tu.Te rog!
-Ti-am zis sa taci!Nu vreau sa-ti pun calus ....vreau sa te aud tipand asa cum Dorian a tipat ,omplorand sa nu il las sa moara...
-Dorian era bolnav!Ce nu intelegi?
-Ti-am zis sa taci si sa nu-i mai pronunti numele!a zis infigandu-si mana in parul meu si tragand in jos pana cand am simtit ca pamantul imi aluneca de sub talpile goale.Picioarele imi erau zgariate si pline
de sangele inchegat ,provocat de tufisurile de spini prin care ma tarase in drum spre temnita casei Stone.Rochia era zdrentuita si plina de noroi.Pantofii ii pierdusem pe drum si saculetul cu potiuni de asemenea.Trebuia sa-l fac pe Derek sa-si revina .Nu era Derek pe care il stiam eu.Nu era el.Acest Derek parca era posedat.
-Ma doare.Da-mi drumul.Acum Derek!
-Sa-ti dau drumul?Peste cadavrul meu vei iesi de aici,mi-a soptit inainte ca rasul lui baritonal sa cutremure temnita.
-Inainte sa incep,am sa iau ceea ce mereu ai avut de vanzare ,ceea ce mereu ai fluturat prin fata mea si a tuturor .
-Ce vrei sa faci?Derek,da-mi drumul.Iti pot explica.Ceea ce crezi tu e total gresit.
-Chiar asa?Si care e adevarul?Cel spus de tine sau cel vazut de mine?Nici nu incerca.Esti o mincinoasa,o criminala si o tarfa exact ca sora ta,a zis apucand bretelele rochiei si incepand sa le coboare.
-Derek,nu,nu face asta,i-am zis cand am realizat ce vroia sa faca.
-Am sa iau ceea ce i-ai refuzat atata timp lui Dorian .Am sa iau si partea lui Dorian infruptandu-ma din tine.
-Oh,Doamne,nu face asta!Te rog!Ai sa regreti cand vei sti cu adevarat adevarul.
-Sa regret?O sa fie cu siguranta un adevarat ,,privilegiu'' sa fiu intrepicioarele tarfei din Orleans,doar un alt nume din lista ta de amanti.Ce conteaza unul in plus?
-Nu!Nu!Nu!am tipat cand mi-a sfasiat rochia lasandu-ma cu sanii dezgoliti si in singurul obiect de vestimentatie-pantalonasii de dantela.
Inca eram legata intre cei 2 tarusi infipti in pamantul moale si rece din temnita.
A inceput sa se dezbrace arunncandu-si hainele pe masa pe care fusese funia cu care ma legase.
-O sa iti aduci aminte aceste clipe cat timp vei mai trai pentru ca vor fi ultimele tale clipe de placere inainte de Infern,mi-a zis inainte sa vina si sa imi dea jos pantalonasii ,lasandu-ma goala complet.
-Te rog,nu face asta.Te rog,l-am implorat printre lacrimi si suspine dar era surd in fata rugamintilor mele.Oh Doamne ajuta-ma sa rezist!

-Dorian,da-te jos!O sa cazi!
-Ti-am zis ca iti iau zmeul din pom si asta fac.
-Dar o sa cazi!E prea inalt!Da-te jos acum!Nu vreau inapoi afurisitul ala de zmeu.Imi pot face altul.
-Vrei sa incetezi sa iti mai faci griji?Nu am sa cad.Dar stii ce te costa asta?
-Ce?l-am intrebat zambind stiind deja ce avea sa-mi ceara
-Un sarut.
-Mai termina cu asta!In fiecare zi imi ceri acelasi lucru.
-Si in fiecare zi ma refuzi.Dar nu am sa renunt,sii asta ,nu?
-Tu fii atent sa nu aluneci si sa-ti rupi gatul.Si mai discutam dupa ce cobori.
-Apropo,sa stii ca lui Derek nu-i place ca petrec atata timp cu tine.Cred ca e ori gelos ori invidios,a zis el ajungand pe creanga unde zmeul se infipsese.
-Derek?De ce ar fi gelos?
Derek era fratele mai mare al lui Dorian si capul familiei Stone.Era dur si neprietenos,mereu tacut,tratandu-ma mereu cu raceala..Il cunoscusem pe Dorian cu 6 ani in urma cand amandoi inca eram adolescenti.Nu ca acum nu as fi incao adolescenta....dar Dorian era maimare cu 5 ani ca mine si deja era barbat ,si nu un adolescent.Cainele
lui scapase si speriase iepurii pe care ii cresteam in spatele casei.Dupa ce ma ajutase sa ii prind ,continuase sa vina in fiecare zi,gasind pretexte stupide pentru a ma vizita.Desi eram doar prieteni,de un an si ceva observase si el ca nu mai eram o pustoaica ci o femeie deja si imi cerea in fiecare zi sa il las sa ma sarute.Stiam ca daca il lasam ,relatia dintre noi ,prietenia noastra ,avea sa se schimbe.Si nu vroiam asta.Era fratele pe care niciodata nu il
aveam,avand in vedere ca aveam decat o sora care plecase de acasa ,sa faca,Dumnezeu,stie ce.
Familia lui Dorian compusa din el,fratele sau Derek si o matusa indepartata,era cea mai bogata din sat.Nu intelegeam de ce nu ii placea ca Dorian sa isi petreaca timpul cu mine.Nici nu ma cunostea.Ne vazusem doar de 3 ori si se purtase de fiecare data rece cu mine.Probabil ma credea vreo tarancuta in cautare de avere.Eram saraca si nu imi era rusine cu asta.Purtam rochitele vechi ale lui Rachel si ceea ce o data la cateva luni trimitea acasa printr-o prietena.Erau un pic cam provocatoare ,dar le purtam desi nu acopereau atat de mult pe cat as fi vrut.
Dorian nu ma anuntase ca vine insotit si era prima zi cand ma hotarasem sa port una din rochitele trimise de Rachel.De cum ma vazuse,Derek ma catalogase drept o usuratica.Imi dadusem seama din felul cum ma privea.Privirea lui staruise asupra mea de parca ar fi fost la targ sa liciteze pentru cea mai deocheata femeie.

Secertase cu Dorian in acea zi si ii interzisese sa ma mai vada .Pana la urma ,acceptase sa fac parte din viata fratelui sau ,desi nici in ziua de azi nu aflasem cum Dorian il convinsese.Din ziua aceea ,incepusem sa port rochitele trimise de Rachel ca un protest impotriva atitudinii lui,desi de atunci il mai vazusem decat de doua
ori,in treacat,fara sa ne adresam vreun cuvant.Acum ce il deranja la mine?
-Dorian,de ce ar fi Derek gelos?
-Scuze,nu te-am auzit mai devreme.Cred ca se simte exlus.Toata ziua sunt cu tine si cand ajung acasa,sunt deja obosit incat nu mai am chef sa mai aud si problemele lui.Cred ca tanjeste sa fie si el inclus in prietenia noastra.
-Dar ma uraste!
-Nu te uraste!Doar nu te cunoaste,a zis Dorian apucand zmeul si intorcandu-se sa se agate de creanga de sus ca sa coboare.
-Am sa te duc la cina,zilele astea,la conac,a zis coborand ca un adevarat acrobat printre crengile copacului.
-Ai innebunit?Nu am de gand sa accept.Nu vreau sa-mi stea mancarea in gat doar pentru ca stau cu el la aceeasi masa si pentru ca se uita insistent la mine asteptand sa fac o greseala ca sa imi dea un sut in fund si sa ma trimita inapoi in mlastina( casa Daniellei este langa o mlastina).
-Eu cred ca se poarta asa din alt motiv.
-Si care ar fi acela?l-am intrebat cand in sfarsit a ajuns cu picioarele pe pamant.
-Ori te place ori se simte intimidat de tine.
-Asta e cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata.De placut nu ma place nici cat negru sub unghiesi la partea cu intimidatul nu vad de ce s-ar simti asa.
-Pentru ca esti cea mai puternica si curajoasa femeie pe care a cunoscut-o.Si stiu ca pentru el asta e intimidant.
-Dorian,inceteaza cu prostiile astea.Derek nu ar da nici o cioara moarta pe mine si tu vorbesti ca il intimidez?De unde ai nascocit si chestiile astea?
-Pai,mi-a vorbit de tine zilele trecute.
-Ti-a vorbit de mine?l-am intrebat luand zmeul din mana lui.
-Da.Nu conteaza ce a zis,dar a dat de inteles ca se simte intimidat.
-Dorian...ce imi ascunzi?
Era ceva mai mult in toata povestea asta pe care nu vroia sa mi-o spuna.
-Nimic.Doar ca nu e asa important ce a zis.
-Dorian....
-Ti-am zis ca nu e nimic.De asta am sa te duc la cina zilele astea ca sa-i demonstrez ca nu are dreptate.Sa te cunoasca cu adevarat.
-Nu vreau.
-De ce?
-Stii doar ca nu am ce cauta la conac.Sunt doar o taranca saraca,fara maniere care s-ar face de ras numai prin simpla prezenta.
-Si cui ii pasa?
-Fratelui tau cu siguranta.Nu vreau sa te simti rusinat cu mine.
-Nu sunt si nu voi fi niciodata rusinat de tine.Esti prietena mea.Si ce daca esti saraca?Sau ca traiesti la marginea mlastinii?Nu ai facut nimic de care sa te simti rusinata. Esti cea mai decenta fiinta pe care o cunosc.Si sunt mandru de tine.
-Multumesc.Dar termina ca ma faci sa rosesc.Si tot nu vreau sa merg.
-Te rog.Poate asa scapam de gura lui Derek.Nu mai suport sa te critice.Poate daca o sa te cunoasca..........Te rog!Pentru mine!a zis uitandu-se ca un catelus la mine.
-Bine,bine.Doar pentru tine...........ca altfel nu as calca in casa aia.Dar imi ramai dator.
-Apropo de datorie...Sarutul meu unde este?
-Lasa saruturile.Hai sa mergem.Inca nu am terminat concursul cu zmeie.
-Si din vina cui?Cui i s-a infipt zmeul in pom?

Conacul familiei Stone era impresionant.Caramida arsa acoperita de iedera, turnurile inalte si copacii de il inconjurau ii dadeau un farmec aparte.Casa mea parea o adevarata cocioaba ....in comparatie cu acesta.Ma simteam asa de insignifianta in tot acest decor incat vroiam sa ma intorc si sa o iau la fuga.
-Dorian,ce caut eu aici?
-Daca te mai aud inca o data intrebandu-ma acelasi lucru....Nu te va manca nimeni......Dar de ce iti e frica?
-De Derek.
-Nu cred ca a mancat pe cineva pana acum.Poate ca asta seara va fi inceputul....Pentru ca arati delicios.
-Dorian eu vorbesc serios si tie iti arde de glume?Nu ai vazut si tu cum se uita la mine?Ma sperie.
-Mie mi s-a parut ca se uita cu pofta la tine.
-Pofta sa ma stranga de gat!Cred ca are impresia ca umblu dupa tine.
-Si e adevarat?m-a intrebat el zambind,uitandu-se la mine.
-Desigur ca nu!Nu esti atat de irezistibil incat sa ma arunc la picioarele tale.
-Auch!Asta a durut! a zis el serios.
-Am comis-o ,nu?Eu si sinceritatea mea!am zis cu tristete in voce.Uram acest defect!
-Sunt bine,copilo!Pot sa suport realitatea. Hai, stergeti de pe fata bosumflarea si sa intram sa infruntam,, printul intunericului''.

M-am uitat din nou la tinuta mea care desi nu era noua,arata decent cat de cat si am luat o gura de aer inainte sa pasesc pe prima treapta a conacului.
Interiorul era mai impresionant decat exteriorul,desi era un pic morbid si intunecat.Tablouri si animale impaiate te insoteau de-a lungul culoarului catre camera unde o masa de cel putin 12 persoane trona. Scaune inalte,tapitate,erau asezate in jurul mesei,pe care erau asezate vaze cu flori salbatice.Decat 3 tacamuri erau asezate,semn ca o persoana lipsea.Si nu era cine imi doream eu.Pentru ca la nicio 10 secunde de cand am intrat in camera ,din spatele unui birou cu un scaun enorm ,un fum gros de tigara a inceput sa se inalte si un ,,Buna seara''
glacial s-a auzit in linistea mormantala.O transpiratie rece mi s-a declansat instantaneu numai la auzul vocii lui.
Ii simteam privirea de otel staruind asupra mea ,examinandu-ma din cap pana in picioare.,,Respira,Danielle,respira'' mi-am zis Nu aveam de ce sa ma simt intimidata de el.Ce puteam sa patesc?Doar doua lucruri se puteau intampla: ori avea sa ma urasca si mai mult si sa-i interzica lui Dorian sa-si mai petreaca timpul cu mine ori sa ajunga sa ma accepte ca facand parte din viaa fratelui sau pentru mult timp de acum incolo.Dorian m-a condus la locul meu,tinandu-mi scaunul apoi asezandu-se langa mine.In fata noastra la scurt timp dupa ce si-a terminat tigarea,s-a asezat Derek.Tinuta scumpa si impecabila ii venea ca turnata.

Inchisoarea sperantei 155420_458198271151_546091151_5911372_2435674_n

Parul lung pana la umeri,inceputul de barba,ochii caprui inchis,statura inalt ,de fapt totul la el te faceau sa nu vrei sa iti muti privirea.Desi erau frati cei doi nu semanau mai deloc.Parul negru ca pana corbului al lui Derek era primul lucru care iti sarea in ochi .Parea fin si matasos facandu-te sa-ti doresti sa-ti plimbi degetele
prin matasea lui. Daca nu as fi stiut ca erau frati as fi jurat ca nu faceau parte din aceeasi familie.Derek avea parul negru si lung,Dorian saten auriu si nu asa de lung.Culoarea ochilor era un alt lucru care ii deosebea.Pe cat de intunecati erau cei ai lui Derek pe atat de luminosi erau cei ai lui Dorian.Derek ii avea caprui inchis,Dorian verde deschis.Singurul lucru pe care il aveau in comun era inaltimea.Amandoi erau inalti si faceau ca hainele sa cada ca turnate pe ei.Simtind ca e examinat,Derek a facut acelasi lucru.Mi-am mutat privirea pe tabloul din spatele lui,care intruchipa intreaga familie Stone.
-Si cu ce te ocupi,Danielle?Daca indraznesc sa te intreb,m-a intrebat el.
-Poftim?am zis eu dezmeticindu-ma.Eram atat de concentrata sa admir tabloul si sa imi dau seama cu care dintre parinti semana fiecare,incat am auzit intrebarea ca prin ceata.
-Este o vindecatoare,o ,,traitor'' a raspuns Dorian in locul meu.
-Nu te-am intrebat pe tine,fratioare.Sunt sigur ca Danielle poate sa raspunda si singura.Sau ma insel?
-D..da Desigur.Sunt o traitor.
-Interesant,a zis el aprinzandu-si o alta tigara de foi.Dorian mi-a zis ca mai ai o sora.Cu ce se ocupa?E tot o traitor ca tine?
Fumul pe care l-a suflat spre mine m-a facut sa ma inec la inhalarea lui dar am incercat sa nu-i arat ca ma deranja.
-Nu.Nu estte traitor.Sunt singura din familie care se ocupa cu asa ceva.Si Rachel este plecata de acasa.Nu mai locuieste in sat.Nici nu stiam sa-i zic cu ce se ocupa pentru ca nu stiam. Nu a zis nimic,ci doar a continuat sa-si fumeze tigara si sa se uite insistent la mine.

O fata din sat,care lucra la conac,a venit si ne-a servit.Nu avea mai mult de 18 ani,aceeasi varsta cu mine.Am salutat-o,dar m-a ignorat complet desi ne cunosteam de mici.S-a retras discret din camera,lasandu-se in linistea mormantala.Asa cum am presupus mancarea mi-a stat in gat dar m-am straduit totusi sa inghit.
-Matusa Angelique de ce nu este alaturi de noi?a intrebat Dorian.
-A zis ca are o migrena si s-a retras in camera sa.Poate una dintre
doctoriile tale de traitor are s-o ajute,Danielle,mi s-a adresat Derek.
-Derek,nu cred ca e momentul...
-Desigur.De fapt am saculetul cu doctorii la mine,am zis cautand intr-un buzunar lateral al rochiei dupa saculetul micut cu ierburi si prafuri.Am gasit ceea ce cautam si i-am intins sticluta cu prafuri.
-Dorian se va duce sa-i duca ,,doctoria'' a zis punanc accentul pe doctorie de parca era ceva rau.
Dorian a dat sa protesteze dar privirea glaciala a lui Derek l-a impiedicat sa o faca.
-Desigur.Multumesc, copilo, mi-a zis facandu-mi cu ochiul cand s-a ridicat.
Din momentul acela nu am mai respirat.Ochii lui Derek erau insistenti examinandu-ma neincetat.
Ma simteam ca un soarece prins intr-o capcana.
-Te deranjeaza?m-a intrebat el
-Ce sa ma deranjeze?
-Tigarile mele.
-Presupun ca nu.
Ma asteptam sa zica ceva de faptul ca ma privea insistent si nu tigarile lui.Dorian nu se vedea pe nicaieri.De ce ma lasase singura cu el?Nici nu stiam ce sa fac-sa o iau la fuga sau sa stau pe scaun pe cand el ma examina ca si cand as fi fost la o lcitatie.
-De ce umbli cu Dorian?m-a intrebat el printre fumul gros de tigara.
-Pentru ca este prietenul meu.
-Cat vrei ca sa incetezi sa te mai vezi cu el?
Cerul a cazut pe mine cand m-a intrebat asta.
-Poftim?
-Vrei sa repet?
-Nu e nevoie.Am auzit perfect.
-Deci cat vrei?
-Domnule Stone,nu sunt de vanzare.Cum indraznesti sa crezi ca as vinde prietenia mea cu Dorian?i-am zis ridicandu-ma de la masa.Cine te crezi?
-Sunt stapanul acestui domeniu,acestui sat.
-Imi pare rau dar nu esi si stapanul meu.Pe mine nu ma poti cumpara.Nu sunt de vanzare.
-Oricine are un pret,a zis ridicandu-se .
-Uite ca eu nu am!Si cu asta o seara buna,am zis intorcandu-i spatele si plecand.
Nu am facut decat cativa pasi ca m-a si ajuns Mana lui mare mi-a apucat bratul si m-a tras spre el intorcandu-ma cu fata spre el.
-Spune-mi pretul tau!mi-a zis tragandu-ma in bratele lui.
Mainile lui imi strangeau bratele facandu-ma sa lacrimez de durere.
-Ti-am zis ca nu sunt de vanzare!Si da-mi drumul!Ma doare...
Stransoarea lui de fier s-a slabit un pic dar tot ma ranea.Aveam sa am vanatai pe brate cu siguranta.
-Da-mi drumul!
-Nu!Pana nu imi spui pretul pe care trebuie sa-l platesc sa iesi din viata lui!
-Nu ma vand!i-am zis plangand.
Lacrimile de durere imi siroiau pe fata.Era durere sufleteasca si mai putin fizica.Cum putea sa creada ca as fi facut asta?Poate ca nu aveam bani si pamanturi ca el,dar aveam suflet,ceea ce lui cu siguranta ii lipsea.Nu i-as fi facut asta lui Dorian chiar daca as fi fost o muritoare de foame. Ceva in privirea lui s-a schimbat cand mi-am ridicat fata spre el si mi-a vazut fata inlacrimata.Stransoarea lui a slabit considerabil.Mana lui dreapta mi-a cuprins ceafa si m-a tras spre el facandu-ma sa-mi odihnesc capul pe pieptul lui.Lacrimile mele acum ii udau camasa
impecabila.Cand in sfarsit suspinele mele au incetat s-a intamplat ceva cu adevarat neasteptat.Cu un deget mi-a ridicat barbia facandu-ma sa ma uit in sus la el,direct in ochii lui. Apoi m-a sarutat.

Inchisoarea sperantei Il_Bacio_by_ScarletGothica

Un sarut plin de furie,amaraciune,disperare,dorinta,durere,nevoie si pasiune.Primul meu sarut.Nu as fi crezut niciodata ca primul meu sarut adevarat avea sa se intample cu Derek,fratele celui mai bun prieten ,Derek cel dur si
rece,cel care incerca sa-mi cumpere prietenia cu Dorian. Pe cat de bine era sa fiu sarutata pe atat de gresit era.Nu sarutul era de vina ci persoana care o facea. Mainile lui care pana acum imi stransesera bratele pana la lacrimi,erau acum in cu totul alt loc.O mana ma tinea de talie si cealalta imi mangaia indecent sanii prin rochie.
Cand un geamat mi-a scapat de pe buze,cand gura lui coborase pe gatul meu,dezmierdandu-mi pielea sensibila ,am stiut ca trebuia sa ma opresc sau eram pierduta. Ce gust dulce avea gura lui...a fost ultimul gand inainte sa ma trag din bratele lui si sa o iau la fuga.Coridorul era luminat dar totusi m-am impiedicat si am cazut.
Era deja langa mine.Cand i-am simtit mainile din nou pe bratele mele i le-am indepartat,zgariindu-l.
-Nu ma atinge! am zis reusind sa ma ridic si sa ma indepartez de el.Cand a facut un nou pas spre mine,aproape m-am impiedicat din nou dar am reusit sa imi pastrez echilibrul .
-Nu te apropia!Lasa-ma in pace! am zis luand-o la fuga.
Cand am ajuns la usa, am auzit doar ,,Danielle'' dar nu stiu daca eram strigata de el sau Dorian.Trebuia doar sa fug,sa scap de el.

Subiect: Re: Inchisoarea sperantei Lun Ian 10, 2011 5:54 am

Imi place noul tau fic Julia, personajele sunt alese bine se potrivesc. am observat inca de la inceput ca Derek nu a
putut sa o accepte pe Danielle si a considerat-o total nepotrivita pentru fratele lui mai mic. chiar a inceput sa ma prinda ficul si abia astept next pe care nu-i asa o sa il pui cat mai repede pentru ca sunt foarte curioasa ce o sa intample.

Subiect: Re: Inchisoarea sperantei Lun Ian 10, 2011 5:07 pm

Bravo julia, foarte interesant ficul.
E un pic mai sexy decat celelalte, deabia astept sa vad ce se va intampla.

TwiAdmin Mesaje : 425 Data de inscriere : 30/05/2010

L-am evitat pe Dorian,pretextand ca plecasem sa o vizitez pe Rachel.Lasasem un bilet in pusa si doar ma rugam sa nu forteze usa,care si asa era subreda,si sa nu ma gaseasca ascunzandu-ma.Ma durea ca il tratam asa dar trebuia sa fiu singura pentru cateva zile.Nu vroiam sa ii spun ce se intaplase,de ce fugisem si din cauza mea sa se certe cu fratele sau.Preferam sa las lucrurile asa cum erau.Aveam sa uit totul,sa pretind ca nu se intamplase,ca fusese doar un vis.Desi imi era imposibil sa uit.Sa uit ceea ce imi ceruse,da,puteam,dar ce nu puteam uita era sarutul.De ce ma sarutase?Nu ma umilise destul?Fusese acel sarut parte din planul lui diabolic?De ce?De ce o facuse?De placut nu ma placea..........pentru ca daca era asta,intelegeam.Dar... ma ura!
Incapul meu erau o multime de intrebari fara raspunsuri.Intrebari care cu siguranta nu aveau sa-si gaseasca niciodata raspunsurile. Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.Pentru ca la 5 zile dupa,crezand ca e Dorian si simtindu-ma pregatita sa ascund totul,am deschis usa cand un ciocanit discret s-a auzit.
Dar in spatele usii nu era Dorian asa cum crezusem ci....Derek.
-Deci esti acasa....Micutul soricel se ascunde cumva?a zis el razand ironic.
-Ce iti pasa tie?Hei,ce crezi ca faci?i-am zis cand a intrat in interior fara sa-l invit sau sa-mi ceara voie.Nu te-am invitat inauntru!
Deodata camera a parut mica cu el inauntru.
-Nu am nevoie de invitatie.Vroiam sa ma conving daca e adevarat ce Dorian mi-a zis.Dar se pare ca nu.
-Despre ce vorbesti?
-Cum ca esti plecata la sora ta?Dar micutul soricel doar se ascunzea,a zis uitandu-se in jur,inspectand fiecare lucru.
-Nu ma ascundeam!Acum ca ai vazut ca sunt aici,te rog sa pleci.
-Inca nu mi-ai raspuns la intrebarea aceea.
Intrebarea aceea fiind pretul meu.
-Cred ca glumesti...Ai tupeu sa vii in casa mea si sa iti dau si un raspuns?
-Da.
-Atunci uite raspunsul mei:du-te dracului!
Stiam ca intrecusem masura,dar o merita.
-Soricelul s-a transformat intr-o pisica salbatica....Apropo daca ma mai zgarii vreodata o sa-ti para rau.
-Atunci stai departe de mine,i-am zis uitandu-ma la mainile lui,pe care inca se vedeau urmele unghiilor mele.
-Si daca nu vreau ce ai sa imi faci?a zis venind spre mine.
M-am dat cativa pasi inapoi si m-am trezit lipita de usa cu el continuand sa inainteze. Cand a ajuns in sfarsit in fata mea,a inceput sa rada.
-Stai linistita.Sunt bland cu animalele .In special cu cele care zgarie rau.Si as vrea un raspuns in seara asta,de la tine.
-Ce nu intelegi?Nu ma vand.Nu am de gand sa fac asta nici daca as fi o muritoare de foame.
-In curand o sa fii!Uite si tu in ce maghernita traiesti!a zis uitandu-se in jur.Poti sa ai ce iti dorestiDoar cere....dar stii ce vreau in schimb.
Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca vorbea serios.
-Nu e treaba ta in ce conditii traiesc.Si da.De fapt as vrea ceva,i-am zis stiind dinainte ce avea sa-mi raspunda in schimb.
-Vreau domeniul Stone!Tot!
-Nu crezi ca tintesti un pic cam sus?
-Asta e pretul meu.Il accepti sau nu.
Il pusesem in dezavantaj.Stiam ca nu avea sa accepte niciodata sa renunte la averea familiei Stone.
-Ok.Accept.Cu o conditie,a zis el dupa uitandu-se in ochii mei.
-Care?
-Vei avea totul dupa ce te casatoresti cu mine.

Subiect: Re: Inchisoarea sperantei Joi Ian 13, 2011 5:52 pm

am citit nextul aproape fara sa respir si sincer imi este mila prin ce trece saraca de ea pentru ca Derek o chinuie si dupa cum vad este
hotarat sa mearga pana la capat indiferent prin ce mijloace. m-a amuzat tare faza cu "micul soricel" deci suna atat de haios.sunt foarte
curioasa daca el chiar e dispus sa renunte la domeniul Stone......... sau a spus doar asa in gluma.oricum astept nextul urmator care se anunta incendiar.apropo pe unde umbla Dorian?spor la scris.