Fulgii albi cadeau din cerul acoperit de nori gri.Jacheta de o purtam era acum bag vizibila.Am dat-o jos,i-am intins-o dar mi-a cazut pe pamant.Fata din fata mea s-a dat un pas inapoi.I-am simtit frica,i-am inhalat mirosul.Avea un miros dulce,vanilat.
Alice mi-a zis o data ,in urma cu ceva timp , ca e mult mai usor sa rezist daca ma gandesc la oameni care au o viata,cu rude care ii iubesc si care le vor simti lipsa.
Dar ea era o prada usoara,accidental ratacind pe teritoriul nostru.Oare stia ca asta avea sa fie ziua in care va muri?
Am incercat sa ma controlez.Chiar am incercatO voce din capul meu ma indemna sa incetez,imi tot repeta ca nu trebuia sa fiu un monstru.Dar vocea era prea slaba,se auzea tot mai slab....
Unde era Alice?Unde erau lupii?Imi doream ca ei sa termine cu asta, sa termine cu mizerabila mea viata.Nici macar nu aveam de gand sa ma lupt cu ei.Aveam sa ii las sa faca ceea ce stiam ca e novoie sa fie facut.Trebuia sa mor.Era ea sau eu,si chiar nu imi doream sa o ucid.
Cel putin o parte din mine nu vroia asta...
Apoi fata a facut cel mai prostesc lucru pe care putea sa il faca.
A fugit.
Desigur ca nu avea nicio sansa in fata mea,impotriva mea.Mi-am simtit instinctele reactionand imediat .Intr-o secunda eram asa aproape de ea ca i-am putut vedea lacrimile din ochi care ii cadeau pe obrazul fin,o mica broboana de transpiratie i-a alunecat de pe obraz pe gat..Gatul ei delicios...
Asta cu siguranta nu era ziua ei norocoasa.......
