Plimbam caruciorul printre rafturile de la supermarket.Aveam lista de cumparaturi gata facuta.
Aruncam la intamplare produsele de duzina.Biscuitii,chiopsurile,pastele,jeleurile si ciocolata erau deja in cos.
Trebuia sa mai iau lapte,fructe si legume.
Si o sticla mare de tequila ca imi inec amarul concedierii mele.Ce fusese oare in mintea mea sa il numesc dobitoc libidinos pe seful meu?Bine,stiu ca o meritase,dar macar aveam o slujba si ce era mai important- salariu.Dar acum?Acum nu mai aveam nimic.Bine ca
aveam chiria platita pe urmatoarele 2 luni.... ca daca nu cu siguranta dormeam alaturi de cersetorii de sub pod.
Daca nu imi gaseam un servici curand,eram nevoita sa o vand pe Bugsy,masina mea,la care tineam foarte mult,ca sa ma pot intretine.
Nu vroiam sa o vand pe Bugsy.Era prima mea masina si poate singura,la cat de mult noroc aveam eu....
Mi-am alungat gandurile negre din minte.
Ajunsesem la raionul cu prajituri.
Saptamana aceasta era ziua mea.Implineam 23 de ani.Grozav!Exact in saptamana cand fusesem concediata.
Mi-am calcat pe inima si pe portofel si am ales un tort cu visine si nuci.Preferatul meu.
Nu aveam sa mor de foame daca cumparam un tort.Doar o data pe an era ziua mea.
Am terminat cumparaturile si am plecat.Nu cumparasem mare lucru pentru saptamana aceasta,dar macar strictul necesar si cateva produse de care nu ma puteam lipsi.
Bugsy a dat cateva rateuri,dar intr-un final a pornit.
Am ajuns,am luat pungile cu alimente si am urcat cele 3 etaje din blocul unde locuiam.
Am deschis usa si am intrat.Am inchis-o repede cu cele cateva yale pe care le pusesem dupa ce acum 2 luni hotii imi pradasera apartamentul.
Apartamentul nu era deloc mare,dar macar aveam bucatarie si baie,nu ca anterioara mea locuinta.
Apartamentul si conditiile erau saracacioase ,demne de periferia orasului.
Eram cu moralul la pamant dar aveam speranta in suflet ca poate maine,soarele avea sa straluceasca si la fereastra apartamentului meu.
Am pus,laptele,fructele si legumele in frigiderul rablagit si am desfacut o punga de jeleuri si m-am trantit pe singurul scaun pe care il aveam.
Viata mea... era ca un scenariu prost scris.